A filusuffìa: trà barbarìa è pulifunìa

« Comment dit-on « transcendantal » en corse ? » Bella dumanda ! Ùn si capisce mancu in francese l’affare… Eppuru, pare tamanta. Scritta cusì, trafranca i lìmiti di u sistema di Immanuel Kant quant’è a bughjura di e so parolle bàrbare.

A barbarìa, ghjustappuntu, sarìa una bella parolla pà prisintà a filusuffìa. Tandu, pà i Grechi, u barbarophonos era quellu chì ùn parlava micca a lingua, quellu chì balbuttulava. Daveru, a ràdica «barbar- » raprisintava pà u pòpulu grecu un’ onomatopea, appena cum’è « blabla » in francese.

Ùn vogliu cundannà a filusuffìa. À dilla franca, sò quelle parolle strane chì mi piacenu di più. L’etimulugìa di a « barbarìa » dice quantu ella hè puetica a filusuffìa, d’altronde a dicìa ancu Gilles Deleuze (filòsoffu maiò di u Vintesimu seculu) issa disciplina « crea i cuncetti ». Un cuncettu hè un’idea principale (una parolla par un dettu) chì parmette di urganizà l’altre idee è tandu di raprisintassi u propiu mondu. U cuncettu t’hà una putenza còsmica è sistemàtica, vole dì ch’ellu crea una lògica chì parmette à l’elementi di u pinsà (l’idee) di furmà una tutalità cuerente è necessaria. Scrivu « necessaria » postu chì ogni elementu di u sistema t’hà a so funzione particulare. Prupone una riflessione assai intarissante in giru à a fragilità di u sistema Ghjuvan Micheli Weber ind’è u so Cuntrastu cù un mazzeru.

Hè un’ affare di cuncetti a filusuffìa. Ci sò cuncetti cusì strani ch’elli ùn si traducenu quasi mai. Fighjulemu bè, a barbarìa, ùn hè tradutta… Ma sarà pussibule ch’ella ùn fussi « nostra » issa parolla ? Spessu, a barbarìa hè cusì vicina ch’ella ùn si rimarca mancu appena. Pigliemu, par asempiu, trè parsone chì s’adduniscenu pà cantà una paghjella : u bassu à a manca dirimpettu à a terza à a diritta. S’elle fussini lingue sfarente e tunalità ognunu parlarìa a propia lingua. À mezu à quelli, principia u so cantu a siconda. Tutti si mettenu la manu à l’arechja pà stà a sente à a propia meludìa è pà pruvà di armunizà ogni voce, ogni lingua, cum’è s’ella fussi issa manu a chjama di l’alterità. Ch’elli fussini cantadori o filòsoffi isse trè parsone, poca primura.

« Comu si diciarà « transzendental » in corsu ? Di sicuru, a parolla sarà faciule di traducella. Ma a dumanda tandu, l’emu capita, cum’ella chjappa a manu e voci di l’altri. A filusuffìa hè un casticu è crea castichi. Un cuncettu ùn hè micca una risposta hè un capatoghju, un cumplessu.

Avale, s’hè piantatu u cantu, ma ferma in la mente i ribombi sunniati di issa armunìa bàrbara chì fù : a filusuffìa.

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.